In prezenta Lui Isus

Ma gandeam aseara la ce-mi lipseste sa fiu mereu vesela, rabdatoare si buna si sa nu-mi ies din fire cum se intampla mai mult sau mai putin cand sunt obosita, am multe de facut si imi pierd rabdarea. Cum as putea oare sa traiesc zilnic cu bucuria aceea pe care am avut-o prima data cand l-am descoperit pe Isus si mi-am dat viata in mainile Lui? Cum as putea oare sa nu las rutina sa-mi umple zilele? Cum as putea de fapt sa fac bucuria aceea sa fie rutina mea de zi cu zi? Categoric, experimentez starea aceea de fericire din cand in cand si ma bucur nespus chiar daca in jurul meu nu sunt toate perfecte sau la locul lor si chiar de incerc sa analizez ce se intampla cu mine nu reusesc sa continui. Eu imi spun si cred ca sunt in prezenta Lui tot timpul dar ce fac oare diferit atunci cand am senzatia aceea inconfundabila ca sunt in prezenta Lui? Sa fie acelea oare singurele momente in care sunt cu adevarat in prezenta Lui? Ma refer la momentele in care eu sunt in prezenta Lui, nu El in prezenta mea, caci stiu ca El e cu mine mereu.