In Cautarea Domnului Isus

Ma tot gandesc de ceva vreme daca eu il caut cu adevarat pe Domnul meu, daca relatia mea cu El este una sincera, adevarata. Oare este bine ce fac, oare este destul, oare sunt pe calea cea buna? Ei, bine cred ca intotdeauna ar fi loc de mai mult, de mai bine, si de cercetat mai adanc. Marea mea teama este sa nu ma inghita rutina adica sa ajung in starea aceea in care sa merg la biserica, sa citesc din Biblie zilnic insa fara sa stau profund de vorba cu Domnul meu. Cu alte cuvinte, sa-mi fac datoria! Imi dau seama ca inima mea are nevoie sa fie aprinsa mereu ca sa arda continuu ceea ce nu e neaparat bine caci asta imi spune ca relatia mea cu El nu e chiar continua. Am nevoie sa-L caut pe Domnul vietii mele in fiecare clipa a zilei.

A-l cauta pe Domnul inseamna a-l dori, a ne fi foame si sete sa avem o relatie din ce in ce mai stransa astfel incat sa fim una cu El. Dar cine este El si ce doreste de la noi?
1. El este Rascumparatorul ceea ce inseamna ca o sa-mi mai dea o sansa.
2. El doreste sa fie obiectul afectiunii noastre.
3. El este sursa si izvorul tuturor lucrurilor de care avem nevoie (fie ele materiale sau de suflet) iar El doreste sa fim dependenti de El in fiecare clipa a fiecarei zile.
4. El stie cat de usor este sa ne abatem de la calea cea dreapta din cauza promisiunilor lumesti si ale ispitelor. Cine oare ne-ar putea intelege mai bine ca El?
5. El este unica noastra protectie. Incerc sa invat asta pe copiii mei – caci la urma urmei cea mai buna protectie pe care o putem da copiilor nostri este sa-I invatam sa-L caute pe Domnul.
6. Isus este viata, El este absolut tot de ce avem noi nevoie. De ce sa mai cautam in alta parte?
7. El ne poarta de grija in orice moment.

Cautandu-L pe Isus ne face din ce in ce mai tare ca El, incepem sa capatam din caracterul Lui si din intelepciunea Lui. Insa felul in care o facem trebuie sa fie serios – sa facem un effort, sa tanjim dupa El, sa-l cautam constant, cu bucurie, cu pasiune ca sa fim din ce in ce mai aproape de El. Sa nu ne multumim cu cateva versete citite zilnic ci sa fim multumiti doar atunci cand relatia noastra cu El e calda si puternica, cand o simtim pana in maduva oaselor.

Cred ca una din greselile facute adesea este ca ne multumim cu cititul Bibliei in fiecare dimineata si seara eventual si credem ca nu L-am lasat pe Isus pe dinafara in ziua respectiva. Insa desi este o conditie necesara in cautarea Domnului Isus nu este suficienta. Cautarea este o actiune dinamica, o simti ca se intampla. Citirea Cuvantului este doar o parte a cautarii. Apoi ar mai fi rugaciunea care, evident, este buna dar singura nu e suficienta in cautarea Domnului Isus.

Cred ca meditatia este cel mai important lucru - insotita in mod evident de citirea Cuvantului si rugaciune. Atunci cand meditam profund, ne concentram asupra unui singur lucru, reusim sa impartim inima cu El, sa tacem si sa-L lasam pe El sa vorbeasca, sa-L lasam sa ne cuprinda cu totul, sa ne umple de prezenta Sa. Cred ca daca vrem sa-L cautam pe Domnul Isus asa trebuie sa facem.

Si atunci cand vom fi pe deplin multumiti, impliniti, setea si foamea vor disparea si Pacea Lui ne umple toata fiinta, iar bucuria noastra se revarsa in afara din cauza ca tot ce avem nevoie avem deja – abia atunci putem spune ca L-am gasit pe Isus. E ca atunci cand apare dragostea dintai, numai ca asa ar trebui sa fie mereu – ba chiar sa creasca in intensitate. Caci sunt asa de multe de descoperit despre Domnul Isus!

Simplu e Drumul spre Isus

In calea mea pe drumul care duce la Isus gasesc multe coborasuri. Citesc din scripturi, ascult pe pastor in biserica, citesc pe bloguri, dezbat diverse subiecte cu o prietena pana devin aproape imposibil de digerat samd. Si intr-un tarziu imi dau iarasi seama ca incerc sa fac din toata calea asta un labirint din care parca nu reusesc sa mai ies insa, intr-un final, toate lucrurile sunt asa de simple. Gasesc pe drumul meu pricini de poctinire nenumarate; caci se vorbeste pe marginea Bibliei de parca e asa o mare filosofie de descalcit si de inteles. Ma izbesc de lucrurile astea zilnic si imi spun “pai, Domnul meu, nu pot, nu mai inteleg”. Desi imi place si mie filozofia, marturisesc ca drumul meu spre Isus il vreau ghidat de lucruri simple, spuse clar si amanuntit. Poate mi se trage din munca pe care o fac si care cere multa atentie la detaliile cele mai simple cu putinta.

Isus ne spune clar sa credem, sa iubim, sa fim buni, sa daruim….etc. Insa, ce am observat (la mine cel putin) este ca ma pierd in generalizarea cuvintelor. De exemplu, daca am facut ceva gresit astazi, am tendinta sa anulez toate celelate lucruri bune pe care le-am facut si atunci iar ma dau cu capul de pereti si ma descurajez. Imi dau seama ca atitudinea mea e gresita si de aceea vreau sa spun ca una din conditiile principale ca sa pot sa merg mai hotarata si mai increzatoare pe drumul meu am nevoie de explicare amanuntita pentru cuvintele caracterului pe care doresc sa-l am. Intr-un articol anterior am vorbit despre bunatate si am dat exemple. Eh, de exemplele acelea am nevoie zilnic pentru ca viata mea de dimineata pana seara si de seara pana dimineata este compusa din lucruri mici si de rutina care daca le traiesc in plinatatea gandirii spre Isus imi dau bucuria aceea mare dupa care ravneste toata lumea. Caci la urma urmei s-ar putea sa incalzesc mult mai mult sufletul omului de serviciu care face curat (si pe care rar il baga cineva in seama de obicei) spunandu-i un “buna ziua” uitandu-ma in ochii lui si avand un zambet pana la urechi si intrebandu-l eventual ce face, decat daca as filosofa pe teme biblice cu cine stie ce stiutor de seama. Nu stiu daca am spus ce am vrut sa spun insa cred ca ne pierdem (ma pierd) prea mult in cuvinte. Cred ca ne departam usor de subiect fara sa ne dam seama caci la urma urmei vorbim despre el dar intr-o limba care chiar de nu este straina mintii, este straina sufletului nostru.

Drumul spre Isus ar trebui sa fie simplu de urmat; nu plin de principii si reguli care sa te apropie mai mult de lege si sa te indeparteze de credinta. Simplu de tot!