Simplu e Drumul spre Isus

In calea mea pe drumul care duce la Isus gasesc multe coborasuri. Citesc din scripturi, ascult pe pastor in biserica, citesc pe bloguri, dezbat diverse subiecte cu o prietena pana devin aproape imposibil de digerat samd. Si intr-un tarziu imi dau iarasi seama ca incerc sa fac din toata calea asta un labirint din care parca nu reusesc sa mai ies insa, intr-un final, toate lucrurile sunt asa de simple. Gasesc pe drumul meu pricini de poctinire nenumarate; caci se vorbeste pe marginea Bibliei de parca e asa o mare filosofie de descalcit si de inteles. Ma izbesc de lucrurile astea zilnic si imi spun “pai, Domnul meu, nu pot, nu mai inteleg”. Desi imi place si mie filozofia, marturisesc ca drumul meu spre Isus il vreau ghidat de lucruri simple, spuse clar si amanuntit. Poate mi se trage din munca pe care o fac si care cere multa atentie la detaliile cele mai simple cu putinta.

Isus ne spune clar sa credem, sa iubim, sa fim buni, sa daruim….etc. Insa, ce am observat (la mine cel putin) este ca ma pierd in generalizarea cuvintelor. De exemplu, daca am facut ceva gresit astazi, am tendinta sa anulez toate celelate lucruri bune pe care le-am facut si atunci iar ma dau cu capul de pereti si ma descurajez. Imi dau seama ca atitudinea mea e gresita si de aceea vreau sa spun ca una din conditiile principale ca sa pot sa merg mai hotarata si mai increzatoare pe drumul meu am nevoie de explicare amanuntita pentru cuvintele caracterului pe care doresc sa-l am. Intr-un articol anterior am vorbit despre bunatate si am dat exemple. Eh, de exemplele acelea am nevoie zilnic pentru ca viata mea de dimineata pana seara si de seara pana dimineata este compusa din lucruri mici si de rutina care daca le traiesc in plinatatea gandirii spre Isus imi dau bucuria aceea mare dupa care ravneste toata lumea. Caci la urma urmei s-ar putea sa incalzesc mult mai mult sufletul omului de serviciu care face curat (si pe care rar il baga cineva in seama de obicei) spunandu-i un “buna ziua” uitandu-ma in ochii lui si avand un zambet pana la urechi si intrebandu-l eventual ce face, decat daca as filosofa pe teme biblice cu cine stie ce stiutor de seama. Nu stiu daca am spus ce am vrut sa spun insa cred ca ne pierdem (ma pierd) prea mult in cuvinte. Cred ca ne departam usor de subiect fara sa ne dam seama caci la urma urmei vorbim despre el dar intr-o limba care chiar de nu este straina mintii, este straina sufletului nostru.

Drumul spre Isus ar trebui sa fie simplu de urmat; nu plin de principii si reguli care sa te apropie mai mult de lege si sa te indeparteze de credinta. Simplu de tot!