Acest interviu este in Engleza si merita vazut. Este superb. Pe mine m-a facut sa ma gandesc mult mai profund la multe aspecte din viata mea.
2 comments:
Anonymous
said...
- Ai vrea să-mi iei un interviu, deci…, zise Dumnezeu.
- Daca ai timp…, i-am răspuns. Dumnezeu a zâmbit.
- Timpul meu este eternitatea… Ce întrebari ai vrea să-mi pui?
- Ce te surprinde cel mai mult la oameni?
Dumnezeu mi-a răspuns:
- Faptul că se plictisesc de copilărie, se grăbesc sa crească… iar apoi tânjesc iar sa fie copii; că îşi pierd sănătatea pentru a face bani… iar apoi îşi pierd banii pentru a-şi recăpăta sănătatea. Faptul că se gândesc cu teama la viitor şi uită prezentul, iar astfel nu trăiesc nici prezentul, nici viitorul; că trăiesc ca şi cum nu ar muri niciodată şi mor ca şi cum nu ar fi trăit.
Dumnezeu mi-a luat mâna şi am stat tăcuţi un timp. Apoi am întrebat: - Ca părinte, care ar fi câteva dintre lecţiile de viaţă pe care ai dori să le înveţe copiii tăi?
- Să înveţe că durează doar câteva secunde să deschidă răni profunde în inima celor pe care îi iubesc… şi că durează mai mulţi ani pentru ca acestea să se vindece; să înveţe că un om bogat nu este acela care are cel mai mult, ci acela care are nevoie de cel mai putin; să înveţe că există oameni care îi iubesc, dar pur şi simplu nu ştiu să-şi exprime sentimentele; să înveţe că doi oameni se pot uita la acelaşi lucru şi că pot să-l vadă în mod diferit; să înveţe că nu este suficient să-i ierte pe ceilalţi, că trebuie să se ierte şi pe ei înşisi.
- Mulţumesc pentru timpul acordat…, am zis umil. Ar mai fi ceva, ce ai dori ca oamenii să ştie?
Dumnezeu m-a privit zâmbind şi a spus:
- Doar faptul că sunt aici, întotdeauna. "Povestea" traducerii in limba romana, aici: http://shalomshalom.wordpress.com/2008/01/18/interviu-cu-dumnezeu/
Acest blog este despre framantari, experiente, binecuvantari care fac parte din viata de toate zilele si care adesea sunt ignorate ca fiind lucruri prea marunte. Tocmai lucrurile marunte fac viata mea un intreg, ma impiedic de ele la tot pasul si mi-ar placea sa vorbesc despre ele, sa inspir si sa aflu in acelasi timp si cum alti oameni isi rezolva zbuciumul interior. Comentariile, sfaturile si sugestiile oricarei persoane care citeste sunt binevenite.
2 comments:
- Ai vrea să-mi iei un interviu, deci…, zise Dumnezeu.
- Daca ai timp…, i-am răspuns. Dumnezeu a zâmbit.
- Timpul meu este eternitatea… Ce întrebari ai vrea să-mi pui?
- Ce te surprinde cel mai mult la oameni?
Dumnezeu mi-a răspuns:
- Faptul că se plictisesc de copilărie, se grăbesc sa crească… iar apoi tânjesc iar sa fie copii; că îşi pierd sănătatea pentru a face bani… iar apoi îşi pierd banii pentru a-şi recăpăta sănătatea. Faptul că se gândesc cu teama la viitor şi uită prezentul, iar astfel nu trăiesc nici prezentul, nici viitorul; că trăiesc ca şi cum nu ar muri niciodată şi mor ca şi cum nu ar fi trăit.
Dumnezeu mi-a luat mâna şi am stat tăcuţi un timp. Apoi am întrebat:
- Ca părinte, care ar fi câteva dintre lecţiile de viaţă pe care ai dori să le înveţe copiii tăi?
- Să înveţe că durează doar câteva secunde să deschidă răni profunde în inima celor pe care îi iubesc… şi că durează mai mulţi ani pentru ca acestea să se vindece; să înveţe că un om bogat nu este acela care are cel mai mult, ci acela care are nevoie de cel mai putin; să înveţe că există oameni care îi iubesc, dar pur şi simplu nu ştiu să-şi exprime sentimentele; să înveţe că doi oameni se pot uita la acelaşi lucru şi că pot să-l vadă în mod diferit; să înveţe că nu este suficient să-i ierte pe ceilalţi, că trebuie să se ierte şi pe ei înşisi.
- Mulţumesc pentru timpul acordat…, am zis umil. Ar mai fi ceva, ce ai dori ca oamenii să ştie?
Dumnezeu m-a privit zâmbind şi a spus:
- Doar faptul că sunt aici, întotdeauna.
"Povestea" traducerii in limba romana, aici: http://shalomshalom.wordpress.com/2008/01/18/interviu-cu-dumnezeu/
multumesc de traducere
Post a Comment