Soarele diminetii

Dimineata devreme are farmecul ei; insa si rugaciunea de dimineata devreme are farmecul ei. Nu imi place noaptea cu linistea ei apasatoare; imi place partea romantica insa cu stelele si luna argintie. Insa noaptea imi apasa sufletul. Asa ca dimineata devreme este momentul meu preferat din zi; atunci cand se iteste de ziua, insa soarele nu e inca la orizont - cand pasarile incep sa ciripeasca ca trezite brusc din somn si pornind grabite spre o noua zi (fac o galagie la fereastra mea - fara de care nu m-as putea scula dimineata); aerul rece si tare care umple imediat incaperea prin ferestra larg deschisa. Parca simt mangaierea Domnului, parca ii vad zambetul la fel cu cel pe care il avea mama cand ne trezea dimineata - cu voiosie si ciocolata calda insa si cu sufletul plin de grija noastra pentru ziua asta noua.

In asemenea clipe il simt asa de aproape pe Isus! Si ma simt asa aproape de El! caci nici nu stiu ce sa fac mai intai: sa incep cu "buna dimineata, Doamne", sa ma duc repede sa ma spal pe ochi ca sa fiu pregatita de ziua asta. De fiecare data fac altceva - insa in fiecare dimineata ca asta ma gandesc ca poate asta este ziua in care El vine - caci asa o vad - ca pe o mare sarbatoare, ca pe cea mai frumoasa zi.

Si apoi - astept sa apara soarele de dupa orizont, gandindu-ma ca poate apare si El - astazi, acuma. Insa chiar de nu este, eu Il simt in roua diminetii si in soarele care ma lumineaza. Caci pentru mine, El este in toate lucrurile si este cu mine pentru toate lucrurile care le fac.