De ce ne ingrijoram cand il avem pe Domnul?

Cand apare teama, cand ne incolteste grija sa-l lasam pe Dumnezeu sa aplice metodele lui de abordare a anxietatii. Din pacate, multi oameni aleg alcoolul sau drogurile, sau dau vina pe cei din jur. Ingrijorarea noastra se naste din nesiguranta a ceea ce se va intampla in viitor. Oare voi avea bani sa-mi ajunga sa platesc chiria, sa tin copii la scoala, sa am ce pune pe masa, etc? Daca ma dau afara din servici? Si nici nu ar fi greu sa nu ne ingrijoram cu situatia economica din zilele acestea. La urma urmei suntem niste fiinte slabe cu indoieliele noastre. Stiu – e simplu de spus – “nu fi ingrijorat” dar e greu de facut. Insa, cel mai important lucru este sa ne dam seama de ingrijorarea noastra si s-o aducem la cunostinta lui Dumnezeu, sa o lasam pe umerii Lui.

Cand suntem ingrijorati, mintea ne este dezbinata, suntem trasi in directii opuse; nu ne putem concentra la nimic. Ne irosim energia in grijile noastre. Nu putem da tot ce avem mai bun in noi si ajungem sa luam decizii gresite de cele mai multe ori. Cu cat ne ingrijoram mai mult cu atat ne creste anxietatea. Nu mai avem pace si bucurie in suflet. Nu ne putem bucura de lucrurile bune pe care ni le da Dumnezeu ba chiar mai mult, ajungem nici sa nu le mai vedem.

Cred ca singura solutie la toate ingrijorarile noastre sta in sfatul apostolului Pavel: “„Nu vă îngrijoraţi de nimic; ci în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri, cu mulţumiri.” (Filipeni 4:6). Nu cred ca exista un exemplu mai bun ca Pavel care a invatat sa nu se ingrijoreze in inchisoare, trecand printr-o sumedenie de primejdii, foamete si sete, frig si lipsa de imbracaminte.

Si apoi in Evrei 4:15 ni se spune ca “nu avem un mare preot care sa nu aiba mila de slabiciunile noastre”. Sa indraznim dar si sa venim la Tatal; primul lucru cand apara ingrijoararea – sa venim la Tatal nostru. Si pacea Lui ne va acoperi si se va reavarsa asupra noastra. Sa invatam dar sa nu ne mai ingrijoram!