Undeva in creierul muntilor in Elveţia, aproape de un lac oglinditor şi departe de orice carare batatorita, un calator caruia ii placea sa bata muntii s-a oprit si abatut la poarta unui superb conac. A raspuns un gradinar care l-a luat s-ai arate nespus de frumoasele gradini cu flori de care avea grija negresit.
"Stapanul dumneavostra lucuieste aici tot anul? Unde este el?" intrebase calatorul.
"Nu, el este de departe," a răspuns gradinarul.
"De cat timp e plecat?"
" De aproximativ douăzeci de ani," a răspuns paznicul.
"Cred că iti scrie des," a continuat calatorul.
"Nu, el nu a venit si nu mi-a scris nici macar o singură dată."
"Si atunci cine vine să supravegheze lucrurile aici?"
"Este foarte rar cand apare cineva pe aici", a răspuns paznicul.
"Şi totusi dumneavoastra aveti atata grija de toate lucrurile astea – le tineti intr-o stare desavarsita!"
"Da, domnule, am păstrat totul ca şi cum stapanul meu vine azi."
Dacă în aceste vremuri grele si nesigure, cultivam si avem grija de sa inmultim ceea ce Dumnezeu ne-a dat (asa cum a facut gradinarul) o sa fim gata de plecare daca El, Stapanul si Domnul nostru vine astazi.
No comments:
Post a Comment