Intoarcerea la Domnul

Oare de cate ori in viata ni se intampla sa dorim sa ne intoarcem la Domnul? Cred ca de fiecare data cand gresim, cand ne simtim vinovati si cand simtim ca l-am suparat pe El. Grijile zilnice isi fac usor loc printr prioritatile noastre de zi cu zi, mai ales intr-o casa cu familie numeroasa cu diverse obligatii. Cele mai multe treburi ale casei si cumparaturi se fac in ziua Domnului - mersul la biserica devine optional; ne-mersul la biserica este motivat de diverse lucruri mai mult sau mai putin convingatoare desi ele sunt adesea convingatoare pentru mintea noastra. Cadem de multe ori; faptul ca devenim crestini la un moment dat in viata nu ne scuteste de pacat si nici de atacurile satanei. Mie personal, mi se pare mai greu ca inainte si stiu ca aici sunt multe de spus de ce se intampla asa dar cea mai importanta explicate cred ca sta in cunoasterea adevarului. Cumva, as spune ca este Adevarul care nu-mi da pace - care ma tine treaza mereu, care ma trage de maneca intodeauna cand ma abat.

Cum facem in acele clipe cand vrem sa ne intoarcem la Dumnezeu, sa facem pace in relatia cu El pentru a nu stiu cata oara, sa citim iarasi Biblia si sa ascultam de Cuvantul Lui. Am sa insirui cativa pasi pe care ii consider esentiali in recuperarea relatiei cu Dumnezeu.

Mai intai ar trebui sa ne gandim ca oricat de departe ne-am putea duce de Dumnezeu niciodata n-o sa fim prea departe de dragostea Lui si apoi sa urmam urmatorii pasi:

1. Sa marturisim si sa recunoastem ca suntem in deriva; ca ne-am abatut. Consider ca in primul rand este important sa recunoastem fata de noi acest lucru si apoi fata de Dumnezeu. Caci daca ii spunem lui Dumnezeu ca am gresit insa noi nu suntem convinsi de greseala facuta, sau nedumeririle care le avem – o sa gresim iarasi, o sa ne abatem foarte usor. Satana ne cunoste foarte bine slabiciunile si stie sa le manipuleze foarte pervers.
2. Pocainta sincera. Urmatorul pas este sa luam decizia de a schimba modul de a gandi avand mereu in minte ca “nu este voia Lui, nu este planul Lui” sau chiar mai pozitiv “asta este voia Lui si planul”. Mie imi da multa putere sa ma gandesc pozitiv in relatia mea cu El – de exemplu sa ma gandesc la care este voia Lui si nu la care nu este voia Lui; la lucrurile care i-ar place si nu la cele care nu i-ar place. Cu alte cuvinte, incerc sa ma concentrez pe ce trebuie sa fac nu pe ce nu trebuie sa fac.
3. Supunere. Dupa ce ne-am schimbat gandurile sa ne intoarcem la o viata de supunere. In alte cuvinte, cum am spus mai sus, sa ne dam toata silinta sa facem lucrile care ii plac Lui. Chiar daca stana ne mai da coate, sa nu ne abatem, sa nu ne demoralizam, sa privim la tinta noastra, la Isus.
4. Sa luam decizia de a reajusta prioritatile vietii. Adesea e greu, grijile familiare si treburile de serviciu ne fura din timpul cu Dumnezeu foarte usor. Dar sa nu lasam sa treaca o zi fara sa citim Cuvantul Lui, sa ne rugam si sa facem putina liniste sa putem auzi ce ne raspunde. Oricat de obositi am fi! Caci eu cred ca asta este una din slabicunile in care satana ne ataca foarte tare: cand suntem obositi si ni se pare ca nu mai avem putere sa ne concentram la rugaciune. Dar putem trai cu Domnul toata ziua, sa vorbim cu El in fiecare clipa si asa ajungem sa-L ascultam, sa auzim si sa intelegem de ce vrea ca noi sa procedam intr-un anumit fel in anumite situatii. Tot ce facem sa facem ca pentru Domnul, asa cum ne-a poruncit si El ne va da odihna.

Asadar, indiferent cat de departe suntem, El ne poate aduce inapoi (daca vrem asta, bineinteles)!

Tine-ma, Doamne strans langa Tine!