Oh, Holy Night!

De Craciun

Oh, imi amintesc cu mare drag pregatirile de Craciun pe care le facea mama cand eram mici si toate colindele noi pe care le invatam in fiecare an si povestuirile bunicii despre nasterea lui Isus. Cand eram eu mica tin minte ca despre asta se vorbea, depre Dumnezeu si nasterea lui Isus. Mos Craciun era doar un mos care ne aducea daruri de la Dumnezeu (cel putin asa ne spuneau ai nostri parinti cand eram foarte mici). Ne adunam si cantam colinde si simteam ce era Craciunul si de ce era.

Astazi nu mai vorbeste nimeni despre nasterea lui Isus - lumea isi ureaza Sarbatori Fericite; colindele pe care le aud cel mai des nici nu se mai refera la nasterea lui Isus; lumea se pregateste cu mancare, curatenie in casa si cu petrecutul vacantei - insa cata lume se pregaste spiritual? Cata lume mai stie cu adevarat sensul sarbatorii? Iata ca si Craciunul a devenit inca o sarbatoare cazuta prada marketingului....

Copiii sunt bombardati cu povesti cu polul Nord si cu mos Craciun care le pregateste daruri; nu zic ca ar trebui sa le stricam bucuria venirii mosului si surpriza aceea ca vine si vrei sa vezi ce-ti aduce dar am putea sa le spunem ceva de genul ca Dumnezeu ne-a dat Craciunul si de ce si ca mos Craciun e doar un mos care ne aduce aminte. Copiii mei sunt mici si nu inteleg prea bine cum e cu mos Craciun dar le-am zis ca sarbatorim ziua de nastere a lui Isus (caci cu zile de nastere sunt obisnuiti si stiu ce inseamna) si apoi au decurs usor intrebari depsre cine e Isus si tot asa pana am ajuns sa le spun povestea toata asa cum mi-a spus-o mie bunica.

Doresc sa sarbatorim ziua de nastere a lui Isus in pace si bucurie si cu sufletele calde si cu gandul la El, caci la urma urmei e ziua Lui!

Matei 18:20

"Căci acolo unde sunt doi sau trei adunaţi în Numele Meu, sunt şi Eu în mijlocul lor."

Promisiunile Lui- Comoara Noastra

Daca astazi:

- ai lacrimi in ochi, la El gasesti promisiuni de comfort;

- daca ai greutati, la El gasesti promisiuni de bucurie;

- daca esti in cautrae unei directii, El promite indrumare;

- daca trebuie sa iei o decizie importanta, la El gasesti promisiuni de intelepciune;

- daca ai indoieli, la El gasesti promisiuni de siguranta si incredere;

- daca esti in fata judecatii oamenilor, El iti promite victorie;

- daca treaiesti in pacat, El promite curatare si iertare;

- daca esti bolnav, la El gasesti promisiuni de vindecare;

- daca traiesti in cearta si ocara, El iti promite pacea.

Promisiunile lui Dumnezeu sunt comoara cea mai de prêt pe care o putem mosteni de la cineva vreodata. Nu numai ca El e singurul care poate promite toate lucrurile astea dar e singurul care le poate face si e sigur ca le va face. Cati dintre oameni, prieteni si chiar familie v-au facut promisiuni de care s-au tinut intotdeauna? Si cate din ele?

Primeste comoara asta de la El chiar acum, nu te lasa dus de amagirile vietii; El e singurul care iti poate garanta viata. El a murit déjà pentru tine inainte ca tu sa fi existat. Oh, Doamne iti multumesc pentru toata dragostea Ta!

Umple-mi Doamne Sufletul de Tine!

Ma trezesc adesea ca nu sunt vesela. Pentru mine veselia e semn ca ma tin strans langa Domnul. Cand nu sunt vesela, e ca si cum am alunecat de pe drum, ca si cum m-am abatut de pe calea mea. Si cred ca e normal si mai cred ca se intampla oricui, caci viata te fura si lumea asta cu problemele ei, cu ranile si cu plangerile ei - e imposibil aproape sa nu te fure. Dar daca ma tin strans langa Domnul, nu-mi lipseste nimic - si sunt vesela tot timpul; am o veselie pe care cateodata oamenii nu o inteleg. Si atunci veselia mea creste caci imi dau seama si mai bine ca sunt cu El.

Dar cum spuneam, cateodata, veselia dispare si oare ca sa fac? Evident, trebuie sa schimb directia si sa revin pe calea mea. E frustrant sa realizezi ca te-ai mai abatut - si mai ales din cauiza ca e fiarte usor sa te abati dar cere multa munca sa te intorci. Rugaciune, rugaciune si iarasi rugaciune. Eu numai asa simt ca ma apropii de El. Si apoi sa nu uit ca El este cu mine asa cum a promis si atunci incep sa fac lucrurile ca si cum le-as face cu El si pentru El, chiar daca e vorba de gatit si de facut curat in casa. Mai nou am inceput sa mai citesc si sa recitesc prin bloguri crestine.

Cantecul care l-am inclus mai jos, imi da multa putere si curaj. Mi se pare minunat si chiar a avut un impact puternic pentru mine. Era cantecul preferat al pastorului nostru si aproape la orice intalnire il canta la sfarsit; insa desi mi-au placut versurile si melodia, abia mai tarziu (dupa ce el plecase la alta biserica) am inteles de ce ii placea asa de tare - este un cantec care ar putea fi cantat in fiecare dimineata o data cu rugaciunea!

Because he Lives

De ce o iubesc pe mama!

Acesta este un text pe care l-am primit de la o prietena cu e-mailuri din alea care circula de la unul la altul. De obicei le ignor, dar asta mi-a atras atentia si mi s-a parut foarte frumos.

Mama si tata se uitau la televizor cand mama a spus," Sunt obosita si e tarziu. Cred ca merg sa ma culc." O ia spre bucatarie ca sa faca sandvisurile pentru a doua zi.

Spala castroanele de popcorn, scoate carnea afara din congelator pentru cina din seara urmatoare, verifica cerealele, umple borcanul cu zahar, pune linguritele si castroanele pe masa si pregateste filtrul de cafea pentru a doua zi dimineata.

Apoi pune niste rufe la uscat, mai baga niste haine in masina de spalat, calca o camasa si coase un nasture care cadea la o camasa.

Strange piesele jocului ramas pe masa din sufragerie, pune telefonul la loc, aseaza agenda de telefon la loc in raft.

Uda cateva plante, goleste un cos de gunoi si pune un prosop la uscat pe bara.

Se intinde, casca si o ia spre dormitor. Se opreste la birou si scrie o notita pentru profesoara, numara niste bani pentru excursia de maine si ridica o carte de scoala cazuta sub scaun. Scrie o felicitare pentru ziua de nastere a unui prieten, o baga in plic, scrie adresa, o timbreaza si scrie o notita pentru cumparaturi. Le pune pe amandoua langa geanta ei.

Mama isi curata fata cu demachiantul ei 3 in 1, isi da cu crema de noapte antirid, se spala pe dinti si isi curata unghiile.

Tata ii striga," Credeam ca te duci in pat."
"Sunt pe drum," raspunde ea.
Adauga apa in vasul cainelui, da pisica afara si se asigura ca usile sunt inchise cu cheia si ca lumina e deschisa pe terasa.

Se uita in camera copiilor, le stinge lampile de pe noptiere si televizorul, ridica o camasa, arunca niste sosete murdare in cosul de rufe si vorbeste un pic cu unul dintre copii care inca isi termina
lectiile.

In camera ei isi potriveste alarma la ceas, isi aseaza hainele pentru a doua zi si indreapta raftul de la pantofi.

Mai adauga 3 lucruri pe lista ei de 6 lucruri foarte importante pentru a doua zi. Isi spune rugaciunea si vizualizeaza implinirea dorintelor ei.

In acelasi timp tata inchide televizorul si anunta nimanui in particular," Ma duc sa ma culc."

Si o si face ... fara nici un alt gand.

I Surrender All

"Căci Împărăţia lui Dumnezeu nu stă în vorbe, ci în putere". 1Corinteni 4:20

Imparatia lui Dumnezeu face diferenta intre mine si ziua aceasta din care fac parte si asta din cauza ca eu fac parte din Imparatia Lui si ziua aceasta care e prin voia Lui. Caci nu este imparatie mai mare ca Imparatia Lui. Iar Imparatia lui Dumnezeu este de fapt despre prezenta lui Isus in viata mea. Caci Isus este Imparatul tututror Imparatiilor si fiecare lucru bun din toate imparatiile astea este al meu din cauza ca Isus este in viata mea.

Isus este stapan peste toate lucrurile pe care le-a distrus, peste toate cele pe care le-a invins, si peste toate cele pe care le-a castigat. El este Regele meu, Luptatorul meu, Domnul meu care a inviat din morti. El e cel care s-a luptat cu piedicile satanei si pe care le-a invins; El este cel care a invins ispitele pacatului; El este cel care a invins moartea. El, este Regele meu cel care m-a salvat. El este Regele meu.

Iar Imparatia Lui este de neatins, de nezdruncinat, de nepatruns. Nimic nu-i poate sta impotriva si nimic ci nimeni nu-i poate lua locul.

Imparatia lui Dumnezeu imi aduce aminte si in ziua asta noua ca nu trebuie sa traiesc prin puterile mele ci prin puterea Lui; nu prin eforturile mele ci prin lucrarea lui terminata deja; nu prin abilitatile mele ci prin resursele lui nesfarsite si nesabuit de multe.

Asa ca daca, ca si mine astazi:

• Treci prin momente grele, lasa-L pe Isus sa-ti duca povara si sa fie El victorios. Caci de victoria Lui avem nevoie nu de a noastra.

• Daca dusmanii tai incearca sa te coboare in jos iarasi, sa te descurajeze si sa-ti faca rau, lasa-L pe Isus sa-ti dea putere si sa te ridice sus sa poti sta drept.

• Daca iti este frica sau esti ingrijorat, lasa-L pe Isus sa-ti dea pacea Lui, incredere, speranta si siguranta.

Asa ca...sa nu uit cumva, ca Imparatia lui Dumnezeu este in inima mea si prin Imparatul ei eu sunt biruitoare.

Cand era Adam romantic

Caricatura asta mi s-a parut tare haioasa.

Amazing Grace

Prin Harul Lui Dumnezeu

“Şi Dumnezeu poate să vă umple cu orice har, pentru ca, având totdeauna în toate lucrurile din destul, să prisosiţi în orice faptă bună”. 2 Corinteni 9:8

Harul lui Dumnezeu e mereu asupra mea, e mereu cu mine si famila mea, si prin harul Lui am parte in viata mea de atatea binecuvantari si bucurii.

Fara harul Lui as fi ca o pasare fara cantec; insa prin harul Lui am primit un cantec nou pe care sa-l cant mereu si sa-L laud din totata inima.

Fara harul Lui asa fi ca un copac care ar da roade amare; insa prin harul Lui dau roade dulci si fructe care sunt placute.

Fara harul Lui as fi fara dragoste si departe de Lumina Lui; insa prin harul Lui am curaj sa ridic capul spre cer si sa ma las inundata de lumina Lui glorioasa.

Fara harul Lui as fi fara de aparare atunci cand ma ataca dusmanii; insa prin harul Lui eu pot sa stau impotriva lor cu fruntea sus prin purtarea armurii lui Dumnezeu, sangele lui Isus si puterea Duhului Sfant.

Fara harul Lui as trai mereu in confuzie, pierduta si fara nici o directie in viata; insa prin harul Lui am fost gasita si prin intelepciunea Lui imi ghideaza viata si-mi batatoreste pamantul de sub picioare ca eu sa merg pe calea cea dreapta.

Fara harul Lui as fi oarba, bajbaind prin intuneric incercand sa gasesc un rost vietii; insa prin harul Lui ochii mei sunt deschisi si rostul vietii mele este cunoscut; inima mea ravneste dupa o eternitate cu El.

Fara harul Lui mi-ar fi frica ca nu resusesc in viata si as fi motivata de lucrurile lumesti; insa prin harul Lui eu am intrat in odihna Lui si merg in pace prin viata mea de toate zilele.

Fara harul Lui as fi fara de speranta, fara viitor si schimonosita de frica mortii; insa prin harul Lui imi traiesc viata cu speranta, cu bucuria invierii si cu siguranta ca ceea ce e cel mai bun pentru mine in viata se va intampla in viitor, la venirea Lui.

Soarele diminetii

Dimineata devreme are farmecul ei; insa si rugaciunea de dimineata devreme are farmecul ei. Nu imi place noaptea cu linistea ei apasatoare; imi place partea romantica insa cu stelele si luna argintie. Insa noaptea imi apasa sufletul. Asa ca dimineata devreme este momentul meu preferat din zi; atunci cand se iteste de ziua, insa soarele nu e inca la orizont - cand pasarile incep sa ciripeasca ca trezite brusc din somn si pornind grabite spre o noua zi (fac o galagie la fereastra mea - fara de care nu m-as putea scula dimineata); aerul rece si tare care umple imediat incaperea prin ferestra larg deschisa. Parca simt mangaierea Domnului, parca ii vad zambetul la fel cu cel pe care il avea mama cand ne trezea dimineata - cu voiosie si ciocolata calda insa si cu sufletul plin de grija noastra pentru ziua asta noua.

In asemenea clipe il simt asa de aproape pe Isus! Si ma simt asa aproape de El! caci nici nu stiu ce sa fac mai intai: sa incep cu "buna dimineata, Doamne", sa ma duc repede sa ma spal pe ochi ca sa fiu pregatita de ziua asta. De fiecare data fac altceva - insa in fiecare dimineata ca asta ma gandesc ca poate asta este ziua in care El vine - caci asa o vad - ca pe o mare sarbatoare, ca pe cea mai frumoasa zi.

Si apoi - astept sa apara soarele de dupa orizont, gandindu-ma ca poate apare si El - astazi, acuma. Insa chiar de nu este, eu Il simt in roua diminetii si in soarele care ma lumineaza. Caci pentru mine, El este in toate lucrurile si este cu mine pentru toate lucrurile care le fac.

Interviu cu Dumnezeu

Acest interviu este in Engleza si merita vazut. Este superb. Pe mine m-a facut sa ma gandesc mult mai profund la multe aspecte din viata mea.

Sa slujim Domnului!

Orice facem sa facem ca pentru Domnul, asa ca de fiecare data cand facem ceva sa ne gandim profund daca facem asta pentru Domnul sau nu. Dar crestinii ar trebui sa fie ca sarea si lumina. El ne pune in locuri diferite in sociatate dupa cum trebuie sa fim sare sau lumina pentru cei de langa noi. Caci toti credinciosii sunt slujitori ai lui Dumenzeu. Sa fim intotdeauna activi caci este o cinste sa-i slujim Domnului. Slujirea ne pune in evidenta darurile spirituale – caci toti avem daruri spirituale. “Fiecare din voi sa slujeasca altora dupa darurile pe care le-a primit” (1Petru 4:10). Daca nu ne consideram slujitori ai lui Dumenzeu devenim egoisti si ne concentram pe problemele noastre. Insa prin slujire ne exprimam recunostinta ca ne-a mantuit; nu-i slujim ca sa obtinem mantuirea. Nu, nu-i slujim ca sa obtinem ceva, ii slujim pentru ca suntem lucrarea Lui, pentru ca El ne-a mantuit, pentru ca suntem ai Lui si El e al nostru, pentru ca il iubim. Fiecare avem un dar de la Dumnezeu, asa ca sa-l folosim pentru Domnul.

Am invins

Isus mi-a luat povara si de data asta si am invins; sunt asa de fericita si linistita ca am putut sa trec fara sa urasc, ci sa am capul plecat si sa fiu doar suparata in inima mea; fara sa-i ranesc pe ceilalati.

Vindecarea Ta,
Dragostea Ta,
Mangaierea Ta,
Sfatul Tau,
Intelepciunea Ta,
Doamne, eu stiu ca eu iti aprtin Tie, dar mai stiu ca Tu imi apartii mie.

Scrisoarea Tatalui

Datoriile reciproce ale sotilor si sotiilor

Am gasit principiile pe un site care imi place mult. Sunt foarte frumoase si adevarate si daca fiecare famuilie ar incerca sa tina cont macar de jumatate din ele nu cred ca ar exista divort pe lumea asta.


de Richard Baxter (1615-1691)

Oamenii egoisti si neevlaviosi de pretutindeni intra in tot felul de relatii cu dorinta de a-si servi propriile interese, de a-si satisface pornirile firii lor pamantesti fara sa stie sau sa le pese ce se cere de la ei. Urmaresc respectul, profitul sau placerea pe care le-o va aduce relatia lor, nu ceea ce Dumnezeu si semenii lor cer sau asteapta de la ei (Gen. 2:18, Prov. 18:22). Mintea le este ocupata doar de lucrurile pe care le vor avea, nu de ce vor fi sau ce vor face (Luca 6:31-32; 1 Cor. 10:24; Gal. 6:2; Filip. 2:4; 2 Tim. 3:2; Iacov 2:15; 1 Ioan 3:17; Gen. 4:9; 1 Sam. 25:3-11; Estera 6:6; Isaia 56:11; Ioan 6:26). Stiu ce vor ca ceilalti sa faca pentru ei, dar nu le pasa de datoria pe care ei insisi o au fata de ceilalti. Asa stau lucrurile cu prea multi dintre soti si prea multe dintre sotii.

Ar trebui sa fim foarte interesati sa cunoastem care sunt indatoririle pe care le implica relatiile noastre, si cum Ii putem fi placuti lui Dumnezeu in relatiile noastre. Studiaza si fa partea ta, si cu siguranta Dumnezeu Si-o va face pe-a Lui.

Principiul I. Prima indatorire a sotilor este sa-si iubeasca sotiile (si a sotiilor sa-si iubeasca sotii) (Efes. 5:25,28,29,33). "Barbatilor, iubiti-va nevestele cum a iubit si Hristos Biserica si S-a dat pe Sine pentru ea. - Tot asa trebuie sa-si iubeasca si barbatii nevestele, ca pe trupurile lor. Cine isi iubeste nevasta, se iubeste pe sine insusi. Caci nimeni nu si-a urat vreodata trupul lui, ci il hraneste, il ingrijeste cu drag, ca si Hristos Biserica. - Incolo fiecare din voi sa-si iubeasca nevasta ca pe sine." (Vezi Gen. 2:24).

Iata cateva recomandari pentru pastrarea dragostei:
1. In primul rand, alegeti-va un sot bun sau o sotie buna. Un partener care este cu adevarat bun si amabil, plin de virtute si sfintenie fata de Domnul (Prov. 18:22; Prov. 19:13,14).
2. Nu va casatoriti pana nu sunteti sigur ca puteti iubi in intregime.
3. Nu va pripiti, ci descoperiti mai dinainte toate imperfectiunile care v-ar putea tenta sa va dispretuiti viitorul tovaras de viata (Prov. 18:13).
4. Amintiti-va ca dreptatea cere sa iubesti pe cineva care a renuntat la intreaga lume pentru tine. Pe cineva care e multumit sa fie alaturi de tine in eforturile si in suferintele tale, sa imparta totul cu tine, si care TREBUIE sa fie perechea ta pana la moarte (Matei 5:32; Matei 19:9; 1 Cor. 7:39; Col. 3:19; Gen. 2:24).
5. Amintiti-va ca, in general, femeile sunt fiinte iubitoare si pasionale, si, asa cum isi iubesc mult propria persoana, la fel asteapta multa dragoste si din partea voastra.
6. Amintiti-va ca sunteti sub comanda lui Dumnezeu; a refuza dragostea conjugala sotiilor voastre inseamna sa refuzati sa indepliniti o indatorire pe care Dumnezeu vi-a stabilit-o cu claritate. Prin urmare, ascultarea ar trebui sa va motiveze dragostea.
7. Amintiti-va sa sunteti "un singur trup"; ai facut-o pe sotia ta sa lase pe tatal si pe mama sa, si sa se lipeasca de tine (Matei 19:5; Marcu 10:7).
8. Fiti mai atenti la calitatile sotiilor voastre decat la defectele lor. Nu lasati ca observarea defectelor sa va faca sa uitati sau sa le treceti cu vederea virtutile (1 Cor. 13:7; Filip. 2:3).
9. Nu le exagerati imperfectiunile, pana nu ajung sa va innebuneasca.
Iertati-le, pentru ca asa se cuvine in Domnul. Ganditi-va la fragilitatea sexului lor. Ganditi-va si la propriile voastre deficiente, si cat trebuie sa va rabde sotiile voastre (Ps. 103:14; 1 Cor. 13:7).
10. Nu starniti raul din partenerii vostri, ci faceti ca binele sa iasa la iveala (Prov. 10:12).
11. Coplesiti-le cu dragoste, si atunci va vor iubi si ele la randul lor, devenind astfel fiinte iubitoare. Dragostea va aprinde dragostea, asa cum focul aprinde focul. Un sot bun este cel mai bun mijloc de a face o sotie buna si iubitoare (Rom. 12:21; 1 Petru 3:9).
12. Traiti inaintea lor viata unui crestin atent, smerit, iubitor, bland, altruist, rabdator, inofensiv, sfant si ceresc (Efes. 4:1; Col. 1:10; 1 Tes. 2:12; Prov. 11:30; 1 Tim. 4:16; Iacov 5:19-20; 1 Petru 3:1-2).

Principiul II. Sotii si sotiile trebuie sa traiasca impreuna (1 Cor. 7:2-5).

Principiul III. Fie-va scarba nu doar de adulter, ci si de orice duce la infidelitate si la incalcarea legamantului matrimonial (Mat. 5:31,32; 19:9; Ioan 8:4-5, despre adulter; Evrei 13:4; Prov. 22:14; Osea 4:2-3; Prov. 2:17; 1 Cor. 6:15,19; Mal. 2:15; Prov. 6:32,35; Deut. 23:2; Lev. 21:9; 18:28; Num. 25:9; Ier. 5:7-9)

Principiul IV. Sotul si sotia trebuie sa isi gaseasca placerea in dragostea, prezenta si viata celuilalt. Cand sotul si sotia isi gasesc placerea unul in celalalt, acest lucru ii uneste in indatoririle lor, ii ajuta sa lucreze si sa-si poarte poverile mai usor; este o parte importanta a unei casatorii trainice (Prov. 5:18,19).

Principiul V. E datoria voastra solemna sa traiti in liniste si pace. Evitati orice ocazie de manie aprinsa si cearta.

[I. Principii care arata cat de necesar este sa evitam disensiunile.]
1. Datoria unirii in casatorie cere unitate. Nu poti fi de acord cu propriul tau trup?
2. Dezacordul cu partenerul tau iti va aduce durere si neliniste in intreaga viata. La fel cum nu doresti sa te ranesti si iti ingrijesti fara intarziere ranile, tot asa trebuie sa observi orice intrerupere in pacea familiei tale si sa cauti sa o vindeci cat mai repede.
3. Conflictele racesc dragostea, te fac sa nu-ti mai doresti partenerul. Ranirile separa; e un chin sa fiti legati impreuna de legaturile casatoriei, in timp ce inimile vi s-au instrainat. Daca in interior sunteti adversari, dar in exterior sunteti sot si sotie, casa si placerea voastra se transforma intr-o inchisoare (Prov. 19:13).
4. Disensiunile dintre sot si sotie afecteaza viata intregii familii; ei sunt ca o pereche de boi injugati la un jug nepotrivit, care nu pot face nimic folositor din cauza neintelegerilor dintre ei.
5. Conflictele va impiedica sa va inchinati lui Dumnezeu intr-un mod potrivit; nu va puteti ruga impreuna sau discuta lucruri ceresti, nici nu va puteti ajuta reciproc sufletele (Matei 5:23; 1 Samuel 15:22).
6. Disensiunile fac imposibila conducerea familiei asa cum se cuvine (Mat 12:25; Mar 3:25; Luca 11:17).
7. Disensiunile dintre voi va vor expune rautatii lui Satan si ii vor oferi nenumarate ocazii sa va ispiteasca (Iacov 1:13; 1 Cor. 7:5; Iov 2:9).

[II. Recomandari pentru evitarea disensiunilor.]
1. Pastrati vie dragostea dintre voi. Iubiti-va partenerii mult si cu zel. Dragostea va inlatura mania; cand iubesti mult pe cineva, nu te vei supara pentru orice lucru mic. Cu atat mai putin vei recurge la cuvinte aspre, indepartare de celalalt sau la alta forma de abuz (Lev. 19:8; Psa. 133:1; Prov. 15:17; Rom. 12:10; Rom. 14:19; Rom. 15:1; 1 Cor. 13:4-7).
2. Atat sotul cat si sotia trebuie sa-si omoare mandria si puternicele sentimente egoiste (Luca 9:23; Psa. 101:5; Prov. 16:5; Prov. 21:4; Prov. 28:25; Mat. 23:12; 1 Petru 5:6). Aceste sentimente duc la intoleranta si insensibilitate. Trebuie sa va rugati si sa lucrati pentru un duh smerit, bland si linistit. O inima ingamfata e deranjata si provocata de fiecare cuvant care pare sa atenteze la parerea ta buna despre propria-ti persoana (Psa. 10:4; Osea. 7:10; Prov. 13:10; Prov. 28:25).
3. Nu uitati ca amandoi sunteti persoane bolnave, cu multe defecte; prin urmare, asteptati-va la rodul acestor defecte in fiecare dintre voi; nu va prefaceti surprinsi de ele, ca si cum n-ati fi stiut de ele mai dinainte. Hotarati-va sa aveti rabdare unul cu celalalt, amintindu-va ca v-ati luat unul pe altul ca persoane pacatoase, supuse ispitei, imperfecte, si nu ca ingeri, fara pata si desavarsiti (Ier. 17:9; Rom. 7:24; 1 Ioan 1:8).
4. Amintiti-va si ca sunteti un singur trup; de aceea, nu va simtiti mai jigniti de cuvintele sau greselile celuilalt decat ati fi de ale voastre. Nu te mania pe sotia ta pentru greselile ei mai mult decat te manii pe tine insuti pentru greselile tale. Daca te superi si esti nemultumit din cauza unei rani, fa-o in asa fel incat sa duca la vindecarea ei, nu la infectarea si agravarea partii ranite. Astfel vei transforma mania in mila si vei fi determinat sa te ingrijesti de vindecare (Efes. 4:26; Efes. 4:32; Iacov 1:19).
5. Hotarati mai dinainte ca atunci cand unul dintre voi pacatuieste prin manie si suparare, celalalt sa il rabde in tacere si blandete pana isi recapata judecata (Efes. 4:2; 1 Cor. 13:4).
6. Priviti tot timpul inspre viitor si nu uitati ca trebuie sa traiti impreuna pana la moarte, trebuie sa fiti tovarasi de viata unul pentru celalalt, o mangaiere in viata celuilalt, si astfel veti vedea cat de absurd e sa va certati si sa va suparati unul pe celalalt (Ecles. 9:9; Rom. 7:2).
7. Evitati cat puteti de mult ocaziile de manie si cearta cu privire la familiile voastre (Gen. 2:24).
8. Daca esti atat de suparat incat nu iti poti pastra calmul, cel putin controleaza-ti limba si nu rosti cuvinte care ranesc si batjocoresc, care atata focul si il intetesc. (Nu-ti starni si mai mult mania, pentru ca astfel doar iti hranesti dorinta fireasca de razbunare). Taci, si asa iti vei recapata mai curand linistea si pacea (Gal 5:15; Iacov 3:5,6,8).
9. Acela dintre voi care e mai calm si mai rational sa ii vorbeasca celuilalt cu grija si cu judecata (in afara de cazul cand are de-a face cu o persoana obraznica, pentru ca atunci lucrurile se vor inrautati si mai mult). De obicei, cateva cuvinte cumpatate, spuse cu seriozitate, vor avea efectul unui dus rece. Spune-i partenerului tau, atunci cand este manios: "Stii ca asa ceva n-ar trebui sa se intample intre noi; dragostea trebuie sa incheie aceasta discutie si trebuie sa te pocaiesti de aceasta manie. Dumnezeu nu aproba asa ceva, si nici noi nu vom fi de acord cu ce s-a intamplat, dupa ce va trece fierbinteala. Aceasta stare sufleteasca e contrara unui spirit de rugaciune, si acest limbaj e contrar limbajului rugaciunii; trebuie sa ne rugam impreuna; hai acum sa nu mai facem nimic care sa impiedice rugaciunea: apa dulce si apa amara nu curg din acelasi izvor", etc. Cateva cuvinte de bun simt, calme si smerite, pot opri potopul si pot reinvia ratiunea orbita de pasiune (Prov. 15:18; Mat. 5:9; Psa. 85:8).
10. Cand ai pacatuit impotriva partenerului tau, marturiseste-i acest lucru si cere-i iertare, apoi uniti-va in rugaciune cerand iertare lui Dumnezeu; acest lucru va actiona in tine ca un preventiv data viitoare. Cu siguranta iti va fi rusine sa faci din nou un lucru pentru care ti-ai cerut iertare inaintea unui om si inaintea lui Dumnezeu (Efes. 4:32; Iacov 5:16).

Principiul VI. Una dintre cele mai importante indatoriri ale sotului fata de sotia sa si ale sotiei fata de sotul ei este sa se ajute unul pe altul cu grija, pricepere si sarguinta in cunoasterea, inchinarea si ascultarea lui Dumnezeu, ca sa poata fi mantuiti si sa creasca in Viata Crestina.

1. Nu putem vorbi de dragoste atunci cand fiecare neglijeaza sufletul celuilalt (2 Cor. 2:4; 2 Cor. 12:15; 1 Tes. 2:8). Credeti ca aveti suflete nemuritoare si veti trai o viata nesfarsita de bucurie sau una de nefericire? Atunci TREBUIE sa stiti ca cea mai mare preocupare a voastra este sa va ingrijiti de acele suflete si de acea viata vesnica. De aceea, daca dragostea ta nu il ajuta pe celalalt in aceasta directie, care este principala voastra preocupare, atunci nu are mare valoare si nu e de mare folos. Orice lucru din aceasta lume isi trage valoarea din masura in care este folositor. O dragoste nefolositoare si neproductiva este o dragoste fara valoare. O dragoste neserioasa, copilaroasa sau animalica iti este de folos doar pentru lucruri neserioase, copilaresti sau animalice. Iti iubesti sotia si totusi o lasi sub puterea lui Satan, fara sa ajuti la salvarea sufletului ei? Ce? O iubesti, dar o lasi totusi sa mearga in iad? Mai bine sa fie condamnata pe veci decat tu sa suferi incercand sa o salvezi? Nu mai spuneti ca le iubiti, daca nu truditi pentru mantuirea lor.
Ce sa mai spunem atunci de cei care nu numai ca refuza sa ajute, dar mai pun si piedici in calea sfintirii si mantuirii celuilalt! (1 Regi 11:4, Fapte 5:2, Iov 2:9) Si totusi (Domnul sa aiba mila de aceasta lume sarmana si nenorocita!) cat de obisnuit este acest lucru printre noi! Daca sotia e ignoranta si lipsita de evlavie, va face tot ce-i va sta in puteri ca sa-si tina si sotul in aceeasi stare ca a ei. Daca Dumnezeu a pus vreo dorinta de sfintire in inima lui, sotia va fi ca apa aruncata peste foc, ca sa-l stinga sau sa-l tina sub control; iar daca sotul nu e la fel de pacatos si nenorocit ca ea, el nu va avea pace din partea ei. Daca Dumnezeu deschide ochii sotiei unui om rau, ii arata nevoia unei vieti sfinte iar ea se hotaraste sa asculte de Domnul si isi mantuieste sufletul, ce dusmanos si tiranic va deveni atunci sotul ei (daca Dumnezeu nu-l opreste); astfel, insusi diavolul, in incercarea lui de a impiedica mantuirea sufletelor, nu va face mai mult decat sotii sau sotiile necredincioase unii impotriva altora.
2. Mai ganditi-va si la faptul ca nu traiti la standardul cerut de menirea casatoriei, daca fiecare din voi nu ajuta sufletul celuilalt (Gen. 2:18; 1 Tess 5:11; Efes. 4:16; Evrei 12:15; 1 Cor. 7:5; Colos. 2:19; Gen. 35:2; Gen. 35:4; Lev. 19:17; Num. 16:27).
3. Mai mult, daca va neglijati sufletele, ce dusmani sunteti unii pentru ceilalti si ce bine va pregatiti pentru regretele vesnice! Cand ar trebui sa va pregatiti pentru intalnirea plina de bucurie din ceruri, voi va adunati provizii de nesfarsita groaza (Num. 16:32).
De aceea, fara sa ezitati o clipa, hotarati-va sa traiti impreuna ca mostenitori ai cerului si fiecare sa ajute sufletul celuilalt. Ca sa va ajut in aceasta sfanta hotarare, va voi oferi urmatoarele indrumari, care, daca le veti practica cu credinciosie, va pot transforma in binecuvantari deosebite unii pentru altii.

Indrumarea I. Inainte sa puteti ajuta la mantuirea sufletului celuilalt, trebuie sa fiti sigur de propria voastra mantuire. Trebuie sa aveti o intelegere adanca si vie a lucrurilor vesnice despre care trebuie sa vorbiti altora. Daca nu va indurati de propriul vostru suflet si sunteti gata sa il vindeti pentru o clipa de lenevie si placere, cu siguranta nu veti avea mila nici de sufletul partenerului vostru (Gen. 2:18; 2 Cor. 13:5; Gal. 6:3; Gen. 25:29; Gen. 25:34).

Indrumarea II. Folositi orice ocazie pe care o asigura apropierea dintre voi ca sa vorbiti cu seriozitate unul cu celalalt despre lucrurile lui Dumnezeu si despre mantuirea voastra (Col. 3:16; Evr. 3:13; Evr. 10:24); nu discutati despre lucrurile acestei lumi mai mult decat e necesar. Iar apoi vorbiti impreuna despre starea si datoria sufletelor voastre fata de Dumnezeu, despre nadejdea cerului si despre cei ce considera aceste subiecte ca cea mai importanta preocupare a lor. Nu vorbiti cu usurinta, ireverentios, nepoliticos sau in contradictoriu, ci cu seriozitate si intelepciune, ca unii care discutati cele mai importante lucruri din intreaga lume (Marcu 8:36).

Indrumarea III. Cand sotul sau sotia vorbeste cu seriozitate despre lucrurile sfinte, celalalt sa aiba grija sa incurajeze, nu sa stinga conversatia (Prov. 27:6; Prov. 15:12; Prov. 15:31; Prov. 15:32).

Indrumarea IV. Fiti cu bagare de seama la inima si la viata celuilalt, evaluand conditia sufletului sau, taria si slabiciunea pacatelor si binecuvantarilor, si esecurile din vietile fiecaruia, astfel incat sa puteti da cel mai potrivit ajutor (Evr. 10:24).

Indrumarea V. Nu va flatati unul pe altul dintr-o dragoste nesabuita (Efes. 4:15; Efes. 4:26-5:9). Nici nu va criticati unul pe altul cu rautate. Faceti orice lucru cu o dragoste adevarata, evlavioasa. Unii sunt atat de orbi la esecurile sotului, sotiei sau copiilor incat nu vad pacatul si stricaciunea din acestia. Se inseala cu privire la sufletele lor vesnice. Este la fel ca in cazul pacatosilor care se iubesc pe sine si isi iubesc propriile suflete, inselandu-se singuri in drum spre osanda vesnica. Aceasta flatare a voastra insasi sau a altora este tocmai siretlicul diavolului pentru a va tine departe de adevarata pocainta si mantuire. Pe de alta parte, unii nu pot vorbi celorlalti despre greselile lor fara amaraciune si dispret, ceea ce ii face pe acestia din urma sa refuze tratamentul care i-ar putea salva. Daca avertismentele pe care le prezentati strainilor in fiecare zi trebuie toate aduse cu dragoste, cu mult mai mult ar trebui sa se intample la fel intre sot si sotie.

Indrumarea VI. Mentineti aprinsa dragostea dintre voi, nu va indepartati unul de altul. Altfel veti dispretui sfaturile si observatiile celuilalt.

Indrumarea VII. Nu va descurajati partenerul in incercarea acestuia de a va invata, refuzand sa primiti si sa invatati din sfaturile lor (Prov. 29.1).

Indrumarea VIII. Ajutati-va unul pe celalalt citind impreuna cartile cele mai convingatoare, sincere si datatoare de viata. Cele mai spirituale. Nu va pierdeti vremea cu carti si cursuri usoare, slabe, de suprafata. Imprieteniti-va cu cele mai sfinte persoane. Nu ca sa va neglijati datoriile unul fata de celalalt, ci ca tot ajutorul primit sa poata fi cat mai eficient (Efes. 4:11-16).

Indrumarea IX. Nu tainuiti starea sufletelor voastre, nici nu va ascundeti greselile unul fata de altul. Sunteti un singur trup si ar trebui sa aveti o singura inima. E periculos ca un om sa fie in necunostinta cu privire la propriul sau suflet, si e foarte dureros pentru un sot sau o sotie sa fie in necunostinta cu privire la domeniile in care l-ar putea ajuta pe celalalt (Iacov 5:16; Efes. 5:27-32).

Indrumarea X. Evitati pe cat posibil punctele de vedere diferite cu privire la religie.

Indrumarea XI. Daca intre voi apar intelegeri diferite a problemelor religioase, asigurati-va ca le rezolvati in sfintenie, smerenie, dragoste si pace, nu prin firea pamanteasca, mandrie, lipsa de dragoste sau dispute.

Indrumarea XII. Nu tolerati orbeste greselile celuilalt, dar nici nu fiti prea critic cu privire la starea lui, permitand astfel lui Satan sa indeparteze dragostea dintre voi.

Indrumarea XIII. Daca esti casatorit cu o persoana necredincioasa, pastreaza totusi intreaga dragoste cu care esti dator, de dragul relatiei (1 Cor. 7:13-14).

Indrumarea XIV. Inaltati impreuna rugaciuni dese si arzatoare. Rugaciunea determina mintea sa fie serioasa si aduce inima in prezenta maretiei lui Dumnezeu. Rugati-va unul pentru altul si in secret, ca Dumnezeu sa poata face in inimile fiecaruia acea lucrare pe care o doriti.

Indrumarea XV. In ultimul rand, ajutati-va unul pe altul traind o viata exemplara. Fiti voi insiva persoana care doriti sa devina sotul sau sotia voastra. Remarcati-va prin blandete, smerenie, mila, fapte bune, harnicie, altruism si rabdare (1 Petru 3:1; Ioan 13:15; 1 Tim. 4:12; 1 Cor. 11:1; 1 Tes. 1:6; 2 Tes. 3:7-9; Tit 2:6; Iacov 3:17; 2 Petru 1:5-8).

Principiul VII. O alta importanta datorie in casatorie este sa va ajutati unii pe altii in sanatatea si confortul trupesc. Nu ca sa va rasfatati unul pe altul, sau sa incurajati viciul mandriei, al trandaviei, lacomiei sau al placerilor senzuale; ci ca sa sporiti sanatatea si vigoarea trupului, facandu-l potrivit ca sa slujeasca sufletului si lui Dumnezeu.
1. In vreme de sanatate, trebuie sa aveti grija sa va serviti unul pe altul cu (nu atat de placuta) hrana sanatoasa, si sa va paziti unul pe altul de orice va poate dauna sanatatii; avertizati-va unul pe altul cu privire la pericolul lacomiei si al leneviei, cei doi mari criminali ai omenirii (1 Cor. 6:19; Deut. 21:20; Prov. 23:21; Prov. 19:15; Prov. 6:9; Prov. 10:4; 2 Tes. 3:10; Prov. 19:24; Prov. 20:13; Prov. 23:21; Prov. 24:33; Isaia 56:10; 1 Tim. 5:13).
2. De asemenea, in vreme de boala, trebuie sa va ingrijiti unul pe altul; nu precupetiti bani sau eforturi, prin care sanatatea celuilalt ar putea fi restabilita, sau sufletele voastre ar putea fi intarite, sau mangaierea voastra ar putea creste (Efes. 5:29, Iov 19:17).

Principiul VIII. O alta datorie a sotilor si sotiilor este sa se ajute unul pe celalalt in domeniul afacerilor si al proprietatilor acestei lumi. Nu cu scopuri lumesti, nici cu o minte lumeasca, ci in ascultare de Dumnezeu, care vrea sa ne rugam, dar si sa muncim, pentru painea cea de toate zilele. El a hotarat sa o obtinem prin sudoarea fruntii, sa lucram sase zile si sa facem in ele tot ce trebuie facut, iar cel ce nu lucreaza nici sa nu manance (Prov. 31; Tit 2:5; 1 Tim. 5:14; 1 Tim. 5:8; Exod 20:9,11; Gen. 3:19; 1 Tes. 3:10-12).

Principul IX. De asemenea, trebuie sa avem grija sa pazim onoarea celuilalt. Nu trebuie sa ii trambitati esecurile, ci acoperiti-le. Reputatia lui trebuie sa va fie la fel de draga ca a voastra. E o practica pacatoasa si neloiala a multora, atat soti cat si sotii, care discuta cu prietenii greselile celuilalt, in loc sa le acopere cu delicatete, asa cum s-ar cuveni. Multe persoane certarete vor exagera toate greselile partenerului lor pe la spatele lui (Iacov 4:11; Prov. 17:9; 1 Petru 4:8).

Principiul X. Sunteti dator in casnicia voastra sa colaborati unul cu celalalt in educarea copiilor vostri (Gen. 18:19; Gen. 35:2; Iosua 24:14; 1 Tim. 5:14; Prov. 31:1).

Principiul XI. Sunteti dator in casnicia voastra sa colaborati impreuna in lucrarile de caritate (Evr. 13:2; Gen. 18:6; Rom. 12:13; 2 Cor. 9:6; Luca 16:9; 1 Tim. 3:2; 1 Tim. 5:10; Prov. 11:20; Prov. 11:28; Neemia 8:1; Prov. 19:17; Iov 29:13; Ioan 31:20; Fapte 20:35).

Principiul XII. In ultimul rand, este o mare datorie a sotilor si sotiilor aceea sa se ajute si sa se mangaie unii pe altii pregatindu-se pentru o moarte fericita si in siguranta (Deut. 32:29; Ps. 39:4; Ps. 90:12; Rom. 14:8; Evrei 13:14; 1 Petru 1:17; Ps. 3:5; Ps. 37:37; Ps. 49:15; Ps. 73:24; Ps. 116:15; Prov. 14:32; Ecles. 7:1; Luca 16:22; Luca 23:43; 1 Cor. 15:51-57; 2 Cor. 5:1; 2 Cor. 5:4; 2 Cor. 5:8; Filip. 1:20-23; 1 Tes. 5:9; 2 Petru 1:11; 2 Petru 1:14; Apoc. 14:13; Ps. 23:4)
1. In vreme de sanatate, trebuie sa va amintiti unul altuia adesea si cu seriozitate de momentul in care moartea va va desparti; traiti impreuna fiecare zi ca unii care asteapta totusi ora despartirii. Dojeniti-va unul pe altul pentru orice lucru care ar putea fi o amintire neplacuta in clipa mortii. Daca observati ca partenerul vostru priveste lucrurile ceresti cu indiferenta sau neglijenta, sau daca traieste pentru lucruri lipsite de valoare, lumesti, sau daca trandaveste, ca si cum ar fi uitat ca in curand va muri, indemnati-va unii pe altii sa faceti orice lucru fara intarziere, asa cum cere apropierea acelei zile.
2. Iar atunci cand moartea e la usa, o, cata nevoie are atunci de un belsug de blandete, seriozitate, pricepere si rabdare, persoana care trebuie sa-si indeplineasca ultima datorie fata de sufletul unui prieten atat de apropiat! Cata nevoie este atunci de ajutorul tau cel mai intelept, credincios si rabdator! Cei ce sunt complet nepregatiti ei insisi sa moara, nu pot face mare lucru ca sa pregateasca sau sa ajute pe altcineva. Dar cei ce traiesc impreuna ca mostenitori ai cerului, si pasesc pe pamant ca niste calatori spre tara promisa, isi pot ajuta si incuraja sufletul unul altuia, si se pot desparti bucurosi in fata mortii, asteptand sa se intalneasca in curand in viata vesnica.

Pacatul din mine

Oare e neputinta? Oare e vorba despre neputinta? Iarasi am raspuns agresiv si am trantit usa la masina. Oboseala si dezamagirile se aduna in sufletul meu neincrezator si adesea izbucneste la cea mai mica bataie pe umar. Lupt cu fiinta mea de multa vreme, vreau sa pot sa o stapanesc, sa o controlez....dar cred ca greseala este ca nu las lui Isus sa faca asta. Iarasi vreau eu sa fiu stapana pe mine si desi stiu ca nu pot...o fac, incapatanarea si cred ca si uitarea starii de ieri, dar poate chiar si ignoranta faptelor de azi...ma coplesesc adesea si imi scot la iveala firea pacatoasa din mine. Si, Doamne, daca ai sti ce ma urasc in momentele astea? Urasc la mine neputinta de a iubi pana la capat neconditionat si indiferent de loviturile primite, urasc neputinta de a reconstrui incredere, urasc gandurile obsesive care imi distrug bucuriile marunte. Insa mereu spun ca "Te iubesc, Isuse!". Dar cum oare? Tare mi-e teama sa nu fie o inchipuire a mintii mele si sa ma trezesc intr-o zi ca sunt singura, de fapt, si ca "te iubesc, Isuse" sa nu fi devenit un sablon facand parte din rutina zilnica. Si, de fapt sa constat ca n-au fost decat vorbe, si ca sufletul meu e gol si pustiit. Te rog, sa nu ma parasesti, Isuse, caci fara de Tine nu o sa stiu niciodata daca iubesc cu adevarat, nu o sa aflu niciodata ce e dragostea. Si da-mi putere sa dau si celor din jur din ea.

Geneza 2:18

"Nu este bine ca omul sa fie singur, am sa-i fac un ajutor potrivit pentru el"

Nu ne trebuie prea mult timp ca sa descoperim ca fiinta cu care ne-am casatorit nu este perfectiunea intruchipata. Sa ne inarmam cu rabdare si sa investim in relatie. Iata niste ganduri ale unui barbat despre sotia ideala, ganduri care sunt valabile in ambele sensuri (adica si ale unei femei despre sotul ideal):

1. Cand ajung acasa imi place sa gasesc un loc linistit in care sa-mi revin dupa o zi nu prea stralucita, sa nu ma pocneasca durerea de cap.

2. Imi place tare mult cand draga mea se apropie de mine. Atingerea ei e leac miraculos pentru mine. Mi-ar placea sa fie mai rabdatoare in societate, sa nu vorbeasca in locul meu, sa nu ma denigreze si sa nu ma inalte.

3. Cand trecem prin vremuri grele nu ma face sa ma simt ca un ratat. Asta e foarte important pentru mine.

4. Trateaza-ma ca pe un adult, ca pe un prieten pe care vrei sa-l cunosti mai bine, acesta e genul de respect pe care il doresc cu bataie lunga.

5. Pentru mine a fi cu familia inseamna si o cina simpla cu sotia si copiii, indiferent ce mancam; poate sa fie paine cu margarina, important este ca suntem impreuna, ne simtim bine si putem comunica.

6. Ea tine cont de nevoile mele masculine. Nu ma deranjeaza o amanare, important e sa ma simt dorit.

7. Nu ma bate la cap cu maruntisuri pe care le poate face singura, doar pentru ca e o treaba de barbat.

8. Nu ma obliga, nu incearca sa ma oblige sa fac lucruri spirituale in public impotriva dorintei mele, sa tin o prelegere sau o predica; m-as simti jenat si ea ar intelege asta. In plus asta ma ajuta sa cresc in credinta.

9. Are aceleasi obiective ca si mine si discutam despre ele in mod constant; ele sunt pe primul loc pe lista ei de rugaciune. Ma ajuta sa vad lucrurile pe care le face Dumnezeu pentru implinirea telurilor noastre.

"Fiii sunt o mostenire de la Domnul" Psalm 127:3

Ascultam o predica despre copii si mi s-a parut atat de frumoasa ca am decis s-o impart aici. Iata niste sfaturi care ar trebui sa ne urmareasca mereu in cresterea copiilor nostri:

1. Ce este in mintea copilului: "Nu va asteptati la perfectiune cand fac ceva (de exemplu patul) si mergeti mai incet ca eu am pasul mic!".

2. Ganditi-va ca ochii lui nu au vazut lumea cum am vazut-o noi, sa-l lasam sa exploreze.

3. Faceti-va timp pentru el; treburile casei sunt aceleasi tot timpul - el e copil doar o data.

4. Incurajati-l si ajutati-l; sa-l lasam sa ia decizii si sa-i permitem sa greseasca ca sa invete.

5. Faceti disciplina cu dragoste si nu cu batul.

6. Sa nu-i facem servicii in mod repetat ca sa nu-l subestimam.

7. Sa nu va fie teama sa-l lasati singur; e nevoie sa fie singur cateodata si avem si noi nevoie sa fim singuri.

8. Duceti-l la casa lui Dumnezeu caci va avea nevoie de El in orice moment al vietii.

Binecuvantarea de prieteni

Nu reusesc sa ma vad cu cea mai buna pritena a mea; si nici n-am mai vorbit cu ea la telefon de cateva luni bune. Dar Dumnezeu mi-o trimite cand crede El de cuviinta. Am avut moment grele in care tare mi-as fi dorit sa vorbesc cu ea si sa-mi dea un sfat asa cum imi da intotdeauna...dar nu am luat legatura atunci, insa dupa ce a trecut furtuna m-a sunat si iata ca sfaturile care mi le-a dat mi-au uns sufletul. Si cred ca Dumnezeu nu ne trimite de stire in mijlocul furtunii ca nu cumva sa nu fim in stare sa nu vedem si sa nu intelegem mesajul Lui; ne ajuta sa trecem furtuna cum numai El stie si apoi ne da de stire. O Doamne, Minunat esti Tu, si Calea Ta e Sfanta! Sa-L laudam pe Domnul!

Pentru a nu stiu cata oara

M-am rugat Domnului cu grija si El mi-a ascultat rugaciunea iarasi. Pentru a nu stiu cata oara.
Ma simt ocrotita pentru a nu stiu cata oara.
Ma simt iubita.
Ma simt mangaiata.
Ma simt iertata.
Ma simt ajutata pentru a nu stiu cata oara.
Ma simt desfatata.
Ma simt consolata.
Ma simt incurajata.
Ma simt alintata.
Ma simt linistita.
Ma simt usurata.
Pentru a nu stiu cata oara.

"dar cea mai mare dintre ele este Dragostea"

Veneam dimineata spre servici si ca in fiecare dimineata ascultam o predica la radio. Era despre dragoste. A fost asa de frumoasa si asa de rascolitoare caci ma gandesc intr-una la subiectul acesta. Domnul Isus ne-a dat porunca sa ne iubim unii pe altii asa cum ne-a iubit El si prin asta asa va cunoaste lumea ca suntem ai Lui. Mie personal mi se intampla de multe ori sa ma rog pentru dragostea celor din jur, sa iubeasca si sa fie iubiti dar uit adesea sa ma rog pentru dragostea mea; sa ma rog sa am dragoste din abundenta, sa am dragoste pentru toate fiintele care imi apar in cale intr-un fel sau altul. Uit adesea cata nevoie am sa arat dragoste in jur, si uit adesea sa o cer. Ar trebui sa fie prima cerinta pe lista mea de rugaciune; caci cum altfel sa afle cei din jur cine e Isus daca nu prin dragostea fata de ei.
Cineva mi-a spus o data ca "cum sa iubesti in lumea asta, cand fiecare cauta interesul lui si te ia de fraier dac esti bun si umbli in dragoste". Si, va marturisesc, ca are mare dreptate, e greu, nu a zis nimeni ca e usor si tot Biblia ne spune ca "din cauza inmultirii faradelegii, dragostea celor mai multi se va raci". Dar sa nu ne lasam coplesiti de sentimentele si emotiile noastre ci sa judecam cu mintea de data asta, nu cu sufletul si sa urmarim porunca lui Isus. Si apoi, ce lucru am cerut eu de la Dumnezeu pe care sa nu-l primesc! Sunt convinsa ca asta e un lucru dupa voia Lui, si stiu ca daca il cer il primesc negresit. Da-mi Doamne dragoste din belsug sa pot acoperi toata lumea cu ea! sa pot ierta, sa ma pot bucura si (cel mai de pret lucru) sa fiu mai aproape de Tine! Inca un pas mai aproape de Tine, acuma!

"Eu cand ma tem, ma incred in Tine"

Cat de puternice sunt cuvintele acestea! Ma apuca cateodata teama in miez de noapte si ma trezesc brusc repetandu-mi versetul acesta. Si nu numai in miez de noapte dar intotdeauna cand ma apuca teama. Caci nimeni pe lumea asta nu ar putea sa imi aline teama chirchita din mine, si sa-mi mangaie sufletul incretit si privirea speriata. O, Doamne, e lumina Ta care ma atinge si cuvantaul tau care ma sfatuieste; si e credinta ta care imi da putere si dragostea care ma lasa sa ma afund cu ochii inchisi in voia Ta. Cata usurare pe mine ca chiar de sunt singura adesea in lumea asta, eu nu sunt deloc singura, caci stiu ca Tu esti acolo si ma incred in Tine sa ma tii aproape!

Despre dezamagiri si neincredere

O dezamagire atrage negresit si o gramada de neincredere. Suntem dezamagiti de multe ori in viata, dupa cum dezamagim si noi la randul nostru - ca vrem sau nu; este reactia trupului si mintii noastre neputincioase si contaminate de lumea in care traim. Cand dezamagim ne pare rau adesea, sau teoretic ar trebui sa ne para. Eu, de exemplu, imi cer iertare de cele mai multe ori si daca sunt iertata parca mi s-a luat o piatra grea de pe inima. Si imi promit sa nu mai fac data viitoare sau chiar niciodata. Dar, evident, se mai intampla si data viitoare; si intr-adevar nu fac aceeasi greseala ca data trecuta pentru ca am vegheat asupra ei sa nu se mai intample. Asa ca fac o greseala noua, si iarasi imi cer iertare si iarasi fac alta greseala si tot asa. Se aduna multe dar eu ma simt usurata din cauza ca am fost iertata. Insa nu ma gandesc niciodata cat de dureros e pentru persoana respectiva si cata neincredere las in urma mea.

Cand suntem dezamagiti, starea noastra este mult mai grava si dintr-o data (depinde de gravitatea situatiei aici adr si de perceptiile noastre) ni se pare ca toata lumea e impotriva noastra. Ni se pare greu sa iertam plecand de la premiza ca chiar daca si noi gresim, gresalele noastre nu sunt asa de grave. Dar chiar daca greselile pe care le facem noi sunt de alta natura nu inseamna ca nu sunt la fel de grave sau chiar mai grave. Numai cel ranit poate determina asta. Si sa ma intorc la dezamagirile pe care le primim caci numai prin ele putem intelege gravitatea si structura dezamagirilor pe care le creem. Primul sentiment care incepe sa se clatine ste increderea. Dintr-o data ni se pare ca nu mai putem avea incredere in persoana respectiva. Adesea suntem capabili sa iertam usor prima greseala dar la a doua sigur avem probleme caci, negresit, caram si cunostintele primei greseli cu noi. Iar o noua dezamagire care apare peste o incredere ranita nu poate decat sa raneasca si mai tare increderea putina pe care o aveam pana la un moment dat cand ni se pare ca - gata, nu mai putem avea incredere in persoana respectiva. Apoi incepem sa evitam persoana respectiva, dragostea se clatina si ea si apoi toate sentimentele noastre de blandete si bunatate se transforma in sentimente de razbunare. Ce ar putea sa ne inotoarca inapoi la starea noastra dinainte? Mi-aduc aminte mereu de cuvintele bunicii pe care mi le spunea cand eram mica. Cand faceam o boacana, bunica spunea ca daca eu recunosc boacana si imi cer iertare, totul se uita si o sa fie la fel ca inainte, ca si cum nu s-ar fi intamplat.
Si asa era, nu mai era nimeni suparat pe mine. Oare nu asta ne invata si Domnul Isus? Oare nu asa a facut si El cu noi? Sa ierti si sa uiti. Mi-a luat multa vreme sa inteleg ca iertarea inseamna si uitare numai ca mie mi-ar trebui si nenumarate lobotomii caci e greu sa uit iertand.

In fiecare zi vreau sa fiu ca Isus si in fiecare zi, cu fiecare pas mi se pare mai dificil. Caci nu pot sa suport usor anumite dezamagiri si nici nu stiu cum sa reactionez. De cele mai multe ori ma arunc cu capul inainte si caut sa raspund prin mecanisme de aparare in loc sa incerc sa aflu de ce s-a inamplat ceea ce s-a intamplat. Imi vine sa fug si sa ma ascund de lumea din jur adesea. Alte dati imi vine sa lovesc inapoi. Si de foarte putine dati (din pacate) ma ascund in camera mea, bufnesc in plans si apoi ma rog Tatalui sa-mi spuna ce sa fac. Daca as face asa intodeauna, n-as avea nici o problema, toate lucrurile ar merge mult mai simplu in viata si n-as avea asa de multa neincredere ranita si dragoste imputinata.

Insa e greu caci chiar si cuvantul spune la un moment dat caci "Şi din pricina înmulţirii fărădelegii, dragostea celor mai mulţi se va răci". O, Doamne ajuta sa nu mi se intample mie. Oare cum as putea sa am putere sa trec peste dezamagiri si si sa merg mai departe neclintita. Doar avandu-l pe Isus, stiu asta. Si adesea primim explicatii de genul asta, dar CUM sa continui nu stiu si calea e grea. Si crucea si mai grea.

Dar daca noi ravnim asa de tare dupa iertarea greselilor noastre, hai sa incepem de aici, sa iertam si noi; apoi sa nu ne mai concentram pe greseli, sa ne concentram pe cele bune, caci si ele se intampla o data cu cele rele. Mai bine ne ferim de oamenii respectivi decat sa ranim. Sau, cum vazusem intr-un desen animat de curand " Daca nu poti spune ceva frumos, mai bine nu spune nimic". Iar cu dezamagirile care ne incoltesc zilnic sa ne cufundam in odaita noastra fara sa ne stie nimeni si sa-i spunem despre ele Tatalui. Caci daca tu i le dai Lui si iti vezi de treaba ta in continuare, toate o sa raneasca mai putin. Caci n-a zis nimeni ca e usor sa traiesti in pace si sa-i faci pe plac lui Isus - mai ales in vremurile astea in care lumea isi traieste parca ultimele ceasuri. Dar numai daca ii dai Lui poverile tale oricat de mari sau mici - numai asa vei reusi. Sa ne tii Doamne strans langa Tine!

Frica

Ce este frica in adevar? Frica de Dumnezeu, frica de parinti, frica de la servici, frica de ce-o sa zica lumea daca..., frica de boli, frica de razboi, frica de hoti, frica de cei rai, frica de moarte, frica de nestapanit, frica de lucruri imaginate, frica de cosmaruri, frica de accidente, frica de griji, etc. Lista poate continua la nesfarsit. Fiecare om e stapanit de frica la un moment dat in viata sau multi dintre noi le avem toata viata.

Mi-aduc aminte negresit de ce imi spune Domnul "Nu-ti fie teama de nimic caci eu sunt cu tine" si multe alte incurajari de genul asta - e plina Biblia de ele dupa cum e plina inima lui Dumnezeu de atata dragoste pentru noi. Dar de fiecare data cand ma stapaneste o frica, desi stiu ca El e cu mine, in acelasi timp ma gandesc ca daca asta e voia Lui, iar eu la asta nu ma pot opune orice asa face. Ce-as putea sa fac in asemenea circumstante? Sa ma rog, stiu, si sa am incredere in El. Dar mintea mea slaba si neputincioasa imi spune adesea ca tare asa vrea sa nu se intample cutare lucru de care mi-e frica. Dar ce fac daca este voia Lui? Si frica mi se face si mai mare, ma chinuie, ma roade, imi dovedeste cat sunt de neputincioasa. Caci nu-mi apartine nimic din viata asta, nici macar eu insami nu-mi apartin, sunt creatia Lui si numai El decide incotro se intampla lucrurile in viata mea. Evident, avem liberatatea de a alege, caci nu este nici unul dintre noi ca un robotel ghidat de cineva de acolo de sus. Toti alegem - bine sau rau, frumos sau urat. Insa cand il ai pe El langa tine, alegerea e mult mai usor de facut si cu mai putina frica.

Dar sa ma intorc la frica cea de toate zilele. Cum as putea sa le spun eu inimii si mintii mele ca indiferent de decizia Tatalui nu are de ce sa-mi fie frica. E greu, caci fiinta mea umana plina de indoieli, intrebari, chinuri, neputinta si incapatanare se pierde de multe ori in frica si in intrebari de genul "dar daca". Eu am incredere in Tatal meu (si aici as putea sa povestesc toata viata de minunile pe care le face in viata mea) dar in acelasi timp am frica de puterea lui de a decide asupra mea si a vietii mele, frica de voia Lui.

Intrebare: voi credeti ca credinta poate schimba voia lui Dumnezeu?

Da-mi Doamne, un suflet credincios si fara frica!

Iertare cu suflet

Toata lumea spune ca trebuie sa iertam. Si Isus ne spune la fel. Eu incerc sa iert de ani de zile pe cineva si chiar daca relatia s-a restabilit, n-as putea spune ca am iertat din suflet. Caci inca imi tresare inima la auzul numelui respectiv iar relatia pe care o avem o simt falsa si de complezenta. Nu pot sa cred, in adancul sufletului meu, ca ea (persoana respectiva) e sincera si am din cand in cand senzatia ca o data o sa rabufnesca cu putere. E ca si cum stau la umbra nucului cu frica ca o data o sa-mi cada o nuca in cap. Imi doresc tare sa pot sa iert si sa uit ca Tatal nostru din ceruri. Dar ceva lipseste in toata povestea asta. Poate ca nu am suficienta dragoste sau deloc, poate ca sunt in continuare mult prea mandra si astept sa recunoasca si ea ca a gresit, poate sunt pur si simplu mult prea adancita in problema de a ierta si in loc sa fac din iertare un indemn al inimii am facut o obsesie. Cine stie care e cauza, poate ca toate astea sunt de vina sau e altceva. Dar, Doamne cat de mult as vrea sa am putere sa iert din suflet! Eu cred ca printre cei care spun ca au iertat sunt si multi oameni care nu sunt sinceri; prea spun cu usurinta, fara nici un chin, fara nici cel mai mic efort. Nu cred ca e usor sa te uiti la persoana respectiva si sa nu-i pui deja eticheta de persoana "de neiertat" sau "care-ti vrea raul" sau etc. Eu duc o lupta crancena cu fiinta mea, caci tare as vrea sa pot sa spun, simt si sa cred ca am iertat. Tare as vrea sa o fac. Oare cum altii pot si eu nu? Ce-mi lipseste? Ce nu fac bine? Arata-mi, Doamne calea!

Binecuvantare

Cateodata mi se face pielea ca de gaina caci ma rog Tatalui si in cateva ore rugaciunea mi-e ascultata. Mi se face si frica chiar. Se intampla minuni asa de multe in viata mea - lucruri marunte de zi cu zi, as spune dar am inceput sa ma las putin in voia lui Dumnezeu caci deja am acumulat nespus de multa experienta (ca sa zic asa) relativ la asta. Am inceput sa stiu ca lucrurile se vor rezolva la un moment dat intr-un fel sau altul, nici nu stiu, si nici macar nu vad solutia de cele mai multe ori. Dar...BUM...dintr-o data totul se rezolva. Eu stiu ca e El care vegheaza si marturisesc ca mi se face si frica cu cata precizie le face pe toate. Consoarta sa supara pe mine adesea ca par prea neimplicata, nu ma stresez. Dar la ce bun cand eu il am pe Domnul? O Doamne, da-mi credinta, credinta, credinta! Am enorm de multa nevoie de ea!

Mai aproape de Isus

Tare imi doresc sa fiu din ce in ce mai aproape de Isus asa ca m-am decis sa scriu aici in speranta ca vor mai fi si altii care isi doresc acelasi lucru si am putea sa ne incurajam unii pe altii. Vreau sa vorbesc despre gandurile si fricile care apar, despre nedumeriri si intrebari, despre bucurii si binecuvantari, si despre multe altele din viata de zi cu zi si scoase din mintea mea plina de intrebari si nedumeriri.